Plugușorul este, probabil, cel mai cunoscut obicei legat de Anul Nou la români. Întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, e menit să alunge ce a fost rău și să aducă ceea ce este bun pentru agricultură.
Plugușorul este o tradiție veche de sute de ani, ce invocă prosperitate și belșug în casa celui care primește colindătorii în Ajunul Anului Nou.
Pe 31 decembrie, în România, sătenii merg cu plugușorul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou. Potrivit tradiției, copiii, adolescenții și uneori chiar adulții merg cu Plugușorul pe 31 decembrie seara, în Ajunul Anului Nou. Tradiția Plugușorului este veche de sute de ani și invocă prosperitate și belșug în casa celui ce primește colindătorii.
Sunt o serie de superstiții legate de noaptea din Ajunul Anului Nou, nu numai în România, ci în întreaga lume. O practică păgână s-a menţinut până astăzi, modalitatea de punere în aplicare fiind însă diferită. Societăţile arhaice credeau că spiritele malefice se tem de zgomote puternice şi de lumină şi, de aceea, în noaptea dintre ani, aprindeau focuri mari şi făceau zgomot pentru ca în anul ce vine să fie feriţi de rele.
Tradiții de Anul Nou
În zilele noastre, focurile şi tobele au fost înlocuite cu artificii, petarde şi pocnitori care marchează trecerea într-un nou an fără ghinioane. Şi clopoţeii sunaţi cu putere la miezul nopţii alungă spiritele rele.
Probabil cel mai cunoscut obicei legat de Ajunul Anului Nou este Plugușorul. Întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, este menit să alunge cea a fost rău și să aducă ceea ce este fast pentru agricultură. La sate, Pluguşorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug, după cum se arată în volumul „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.
Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. „Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii”, potrivit Creștin Ortodox.
De Anul Nou, în Ajun: Alaiurile merg din casă în casă
În ajunul Anului Nou, în Moldova, alaiuri de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. De asemenea, în Ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac apariţia „mascaţii”. În satele bucovinene, ceata reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmiţează, iar grupurile rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.
Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.
Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un „Ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie şi imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile, ceea ce semnifică purificarea şi fertilizarea solului în noul an.
Versuri – Plugușorul, de Anul Nou
Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați. Mâine anul se înnoiește Plugușorul se pornește Și începe a ura Pe la case a colinda. Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belșug Pentru brazda de sub plug. Plugușor cu patru boi Ia mai mânați, măi flăcăi! Hai, hai… S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a-ncălecat Pe-un cal învățat Cu șaua de aur, Cu nume de Graur, Cu frâu de mătasă, Împletit în șase, Cât vita de groasă. El în scări s-a ridicat, Peste câmpuri s-a uitat, Să aleagă-un loc curat De arat și semănat. Și-a pornit într-o joi Cu un plug cu doispreceze boi Boi boureni, În coadă codalbeni, În frunte țintătei. Ia mai mânați, măi flăcăi! Hai, hai…
Cu luna, cu săptămâna, Își umplu cu aur mâna Și el vru să vadă De-i dete Dumnezeu roadă. Era-n spic cât vrabia, Era-n bob cât trestia. Ia mai mânați, măi flăcăi! Hai, hai… Traian iute s-a întors Și din grajd alt cal a scos. Un alt cal mai năzdrăvan, Cum îi place lui Traian, Negru precum corbul, Iute ca focul, De nu-l prinde locul. Cu potcoave de argint, Ce dă sporul la fugit Traian iute-a-ncălecat, La Tinchin a apucat Și oțel a cumpărat, Ca să facă seceri mari, Pentru secerătorii țării. Și-altele mai mititele, Pentru fete ocheșele Și neveste tinerele. De urat, am mai ura, Dar mă tem că va-nsera, Pe-aici, pe la dumneavoastră, Departe de casa noastră. Și ne-așteaptă și-alte case, Cu bucate mai gustoase, Cu pâine caldă pufoasă, Cu vinul de viță-aleasă, Cu Cotnar de Drăgășani,
La anul și la mulți ani!
Citiți și: Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, o punte între trecut și viitor
