Eram copil când am ascultat pentru prima dată discursul patriarhului Daniel cu ocazia Învierii și mi s-a părut că nu este o retorică potrivită pentru un om care ar trebui să aibă misiunea de a-i apropia pe oameni de Biserică.
Atunci am remarcat pentru prima oară că șeful Bisericii Ortodoxe Române îi atenționa pe credincioșii veniți să ia Lumina Sfântă că nu vor primi Sfintele Paști și cozonac, decât dacă vor participa la Slujba de Înviere până la capăt.
Retorica arogantă a lui Daniel persistă peste decenii, deoarece și anul acesta, după ce a împărțit Lumină, șeful BOR a rostit un discurs similar, încheiat cu un avertisment aproape identic.
De data aceasta, patriarhul a promis că toți cei prezenți vor primi câte cinci bucăți din Sfintele Paști, însă cei care vor sta până la finalul slujbei vor primi pachete generoase.
Unul dintre preoții care îl asistau a încercat chiar să intervină și să-l corecteze pe Înaltpreasfințitul, spunând că pachetele vor fi exclusiv pentru cei care vor asista la slujbă, obișnuit, cu siguranță, cu obiceiul Bisericii din anii precedenți.
Se pare că subalternul patriarhului nu știa de “mărinimia” din acest an a lui Daniel.
Chiar dacă acesta era planul, era necesar să transmiți public mesajul?
Într-o perioadă în care, firesc, preoții cu o imagine bună transmit în spațiul public – prin intervenții televizate, de exemplu – că este un moment oportun în care să ne gândim și la semenii noștri care nu au posibilitatea unei mese de Paște și să oferim pachete cu alimente, vedem cum șeful Bisericii Ortodoxe condiționează acordarea darurilor.
Aceasta, în condițiile în care bugetul acordat de statul român Bisericii este raportat la numărul tuturor creștinilor ortodocși din țară declarați la referendumul populației, nu doar la cei care participă la slujbă.
Cu o asemenea atitudine, ce îl deosebește pe Patriarh de politicienii cu care se afișează adesea, în mod special în preajma alegerilor?
Cum mulți dintre politicienii autohtoni au deja celebrul obicei de a împărți pachete cu alimente, găleți cu diverse și eventual niște bănuți, doar pentru a mai atrage câteva voturi, așa se folosește și Daniel de pachețele cu cozonac și Paști, pentru a avea Catedrala plină.
Pentru că mulțimea de enoriași se traduce prin putere de influență pentru șeful BOR, ce-i oferă o mai bună poziție de negociere când solicită transparent sau netransparent finanțare de la bugetul de stat.
Nu în ultimul rând, trebuie să conștientizăm că printe credincioșii care nu au asistat la întreaga slujbă sunt și oameni din medii defavorizate cărora nici condiția fizică/starea de sănătate nu le permite să participe toată noaptea la slujba oficiată în Catedrala Patriarhiei.
Merită acești oameni să mai fie în plus și dați ca exemple negative de către Patriarh?
Datoria liderului Bisericii ar fi să-i apropie de credință și pe cei care nu simt chemarea în acest moment, dar nu prin pachețele.
La fârșitul slujbei a amintit avantajul celor care au rămas și a făcut reclamă patiseriei patriarhiei.
Poate ca aveti dreptate dar consider ca termenul “arogant” este total nepotrivit in context. Sunt sigur ca puteati transmite acelasi mesaj generos si fara a-l blama pe Patriarh. Da, intentia primordiala a unui Păstor de suflete este de a-i apropia pe oameni de Bunul Dumnezeu. Si, câteodata, se apeleaza si la mijloace “pedagogice” de felul celui pe care l-ati remarcat. Asta nu-l face pe un preot sau pe un episcop “arogant”. Dar azi e prima zi de Pasti. Deci,sarbatori pascale cu liniste si cu bucurie curata!
HRISTOS CHIAR A INVIAT!
aroganta este propaganda servita de d-l Laurentiu Musoiu