Nicolae Oaidă, fost internațional român și o personalitate marcantă a fotbalului din țara noastră, s-a stins din viață la vârsta de 91 de ani. Născut pe 9 aprilie 1933, în comuna brașoveană Bod, acesta a lăsat o amprentă profundă asupra sportului-rege, atât ca jucător, cât și ca antrenor și oficial.
Vestea tristă a fost anunțată de Federația Română de Fotbal, al cărei colaborator a fost pentru o lungă perioadă, activând ca observator federal și membru al comisiilor jurisdicționale.
Nicolae Oaidă și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale la Progresul București, echipă alături de care a cucerit Cupa României în sezonul 1959-1960. Înainte de acest capitol important, el a evoluat la echipe precum Steagul Roșu Brașov, Locomotiva Brașov, Dinamo Brașov și Dinamo Bacău. În cele peste 200 de meciuri disputate în prima divizie, Oaidă a înscris 79 de goluri, devenind unul dintre cei mai respectați atacanți ai vremii.
Nicolae Oaidă a jucat în 7 partide pentru echipa națională a României
Pentru echipa națională a României, Nicolae Oaidă a jucat în 7 partide și a reușit să înscrie un gol. Contribuția sa pe teren a fost recunoscută și apreciată atât de suporteri, cât și de colegii de echipă, fiind considerat un jucător de mare valoare în epoca sa.
După retragerea din activitatea de jucător, Nicolae Oaidă s-a dedicat antrenoratului. A debutat la Flacăra Roșie București, în Divizia C, în sezonul 1969-1970. În scurt timp, a fost angajat de Federația Libiană de Fotbal, unde a antrenat atât echipa națională, cât și formația de club Ahly Bengazi. Experiența internațională a continuat în Maroc, Egipt și Liban, unde a contribuit la dezvoltarea fotbalului local.
La revenirea în România, Oaidă a pregătit mai multe echipe, printre care Mureșul Deva, Progresul București, Jiul Petroșani și Tractorul Brașov. Profesionalismul său a fost recunoscut și pe băncile tehnice, consolidându-și reputația ca un mentor dedicat.
Nicolae Oaidă nu și-a încheiat activitatea odată cu retragerea din antrenorat. A continuat să sprijine fotbalul românesc din postura de observator federal și membru în diverse comisii ale FRF. Implicarea sa constantă a demonstrat pasiunea nemărginită pentru acest sport și dorința de a contribui la creșterea sa. Pierderea sa lasă un gol imens în lumea fotbalului, dar moștenirea sa rămâne vie prin exemplul de profesionalism și dedicare pe care l-a oferit generațiilor viitoare.
