A murit Gabriela Melinescu, scriitoarea despre care se știe că a fost marea iubire a lui Nichita Stănescu. Gabriela Melinescu era stabilită în Suedia încă de la vârsta de 33 de ani, acesta fiind și motivul pentru care s-a destrămat povestea de iubire cu cel care ne-a lăsat “Necuvintele”.
A murit Gabriela Melinescu
Gabriela Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate scriitoare din România, a murit marți, 15 octombrie, a anunţat Institutul Cultural Român. Marea iubire a lui Nichita Stănescu s-a stins la vârsta de 82 de ani.
„Institutul Cultural Român a aflat cu mare întristare vestea trecerii în neființă a Gabrielei Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate scriitoare din România, stabilită în Suedia din anul 1975. Scriitoarea a decedat, pe data de 15 octombrie 2024, la vârsta de 82 de ani, la Stockholm”, a transmis Institutul Cultural Român, pe Facebook.
Gabriela Melinescu a realizat traduceri din autori clasici suedezi, precum Emanuel Swedenborg, Sfânta Birgitta de Vadstena, August Strindberg, dar şi din scriitori contemporani: Katarina Frostenson, Göran Sonnevi, Birgitta Trotzig, Agneta Pleijel, Eva Ström, Stig Dagerman, Gunnar Ekelöf şi Kjdll Espmark.
„Gabriela Melinescu a fost o neobosită promotoare a literaturii române în Suedia timp de aproape cinci decenii, precum şi o adevarătă ambasadoare culturală a Suediei în România, după căderea comunismului, când a putut să călătorească în România, să publice din nou şi să restabilească legătura cu ţara natală.Îi suntem profund recunoscători pentru moştenirea sa literară şi pentru totefortul pe care l-a făcut, pentru a crea legături culturale trainice între România şi Suedia”, a precizat Bogdan Popescu, directorul Rumänska kulturinstitutet.
Gabriela Melinescu, mistuitoarea iubire a lui Nichita Stănescu
„Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului“, descria Nichita Stănescu dragostea pentru frumoasa scriitoare Gabriela Melinescu.
În mod paradoxal, deşi s-a căsătorit de trei ori, Nichita Stănescu nu şi-a oficializat relaţia cu Gabriela Melinescu, marea iubire a vieţii sale
Două căsătorii încheiate Nichita Stănescu până să o cunoască pe Gabriela Melinescu: prima, la doar 19 ani, cu Magdalena Petrescu, sora celui mai bun prieten, o dragoste adolescentină care a ars scurt şi cu patimă pentru numai un an, şi a doua cu Doina Ciurea, fosta iubită a lui Nicolae Labiş, rival în dragoste şi creaţie al lui Nichita. Acest al doilea mariaj a durat aproape două decenii, deşi Nichita şi Doina aveau de mult vieţi separate. Oroarea poetului de tribunale, aşa cum s-a justificat faţă de prieteni, l-a făcut să amâne divorţul până târziu, în 1981.
Iubirea pentru Doina l-a inspirat însă, aşa cum a susţinut tot timpul Nichita, în volumul „O viziune a sentimentelor“. Publicat în 1964, cuprinde poate una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului, „Leoaică tânără, iubirea“.
O poezie ca o anticipare a unei iubiri devastatoare, dificilă şi neîmplinită cu poeta Gabriela Melinescu, o relaţie care a durat 10 ani. Frumoasa brunetă, cu trăsături fine, ochi vii, sfredelitori şi trupul zvelt a fost marea iubire a lui Nichita.
Într-un final, Nichita a pierdut această mare iubire, după ce Gabriela s-a îndrăgostit şi apoi s-a căsătorit cu un editor suedez, Rene Coeckelberghs, apoi a plecat definitiv în Suedia, în 1975, pe când avea 33 de ani. Ca o ironie, Gabriela îl cunoaşte pe viitorul soţ de ziua lui Nichita, pe 31 martie 1974, amintește adevărul.ro.
Ce-i povestea Nichita Stănescu despre Gabriela Melinescu celui mai bun prieten
Iată ce i-a povestit Nichita Stănescu lui Mircea Gociman, un bun prieten din Ploieşti, despre Gabriela Melinescu. Episodul de intimitate dintre cei doi bărbaţi care vorbesc despre „Gabrielele“ din viaţa lor este relatat pe gociman.com.
Nichita: „Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt ci până în pânzele albe ale capătului. Faptul că ne iubeam ca disperaţii şi eram în stare de orice unul pentru altul a făcut din relaţia mea cu Gabriela o poveste de dragoste şi sex irepetabilă. (…) Ce a existat însă între mine şi Gabriela s-a dovedit a fi unic. Îmi aduc şi acum aminte de buzele ei, de pielea ei, de formele minunate de care era suficient numai să mă apropii fără să le ating ca să mă fascineze. Doamne, ce frumos era, de ce a trebuit să se termine? … De ce a ars totul atât de repede?“
Mircea Gociman: „Nichita povestea rar, îşi alegea cu grijă cuvintele de teamă să nu strice vraja pe care chiar el o aşternuse, aşa că îl ascultam şi-mi era teamă să respir ca să nu cumva să destram această atmosferă mirifică, minunată“.
Şi din nou Nichita: „Totul a mers cum a mers o perioadă de timp, dar porcul de mine m-am încurcat cu alta din motive pe care nu le pot înţelege nici acum … am fost un porc cu P mare. Din momentul în care m-a dibuit, clişeul minunat pe care ţi l-am descris s-a stricat ca un joc de domino şi totul a devenit dificil. Scumpa mea, iubirea mea, nu mai avea încredere în mine şi pe bună dreptate. Nu mai pot, îţi spun altădată … iar ochii lui mari şi albaştrii s-au umplut de lacrimi. Cum să nu iubeşti o femeie minunată pe care ţi-o descrie Nichita ? În final ne-am jurat că dacă se va ivi ocazia să-i spunem celeilalte Gabriele tot ce ne-am mărturisit unul altuia. Să-i spunem că prietenul nostru a iubit-o şi că îi pare rău de toate gesturile necugetate pe care le-a făcut cu rugămintea de a fi iertat“, îşi aminteşte Mircea Gociman spovedania lui Nichita.
„Doi creatori nu prea pot convieţui. Era foarte greu de trăit cu un om care era un panteon întreg de persoane”, a scris la rândul ei Gabriela Melinescu despre Nichita în volumele pe care le-a publicat în Suedia.
Volumele publicate de Gabriela Melinescu
Gabriela Melinescu s-a născut la 16 august 1942, la Bucureşti. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, a fost redactor la revistele „Femeia” şi „Luceafărul”. Între 1965 şi 1975 publică volumele de poezie „Ceremonie de iarnă” (EPL, 1965), „Fiinţele abstracte” (Ed. Tineretului, 1967), „Interiorul legii” (EPL, 1968), „Boala de origine divină” (Albatros, 1970), „Jurământul de sărăcie, castitate şi supunere” (Eminescu, 1972 Premiul Uniunii Scriitorilor), „Îngânarea lumii” (Albatros, 1972) şi „Împotriva celui drag” (Eminescu, 1975). I-au mai apărut un volum de proză, „Bobinocarii” (EPL, 1969), o carte pentru copii, „Catargul cu două corăbii” (Ed. Tineretului, 1969) şi una de reportaje, „Viaţa cere viaţă” (împreună cu Sânziana Pop, Ed. Eminescu, 1975).
Din 1975, se stabileşte în Suedia, unde publică cinci volume de poezie şi nouă volume de proză, dintre care menţionăm: „Zeul fecundităţii” (Coeckelberghs Förlag, 1977), „Lumină spre lumină” (Albert Bonniers Förlag, 1993, poezie), „Copiii răbdării” (Coeckelberghs Förlag, 1979, Oslo), „Lupii urcă în cer” (Coeckelberghs Förlag, 1981), „Regina străzii” (Coeckelberghs Förlag, 1988, apărut şi în franceză la Manya, Paris), „Omul pasăre” (Eva Bonniers Förlag, 1991, Premiul De Nio, acordat de Academia Suedeză pentru proză), „Schimbare de pene” (Albert Bonniers Förlag, 1998), „Acasă printre străini” (Albert Bonniers Förlag, 2003, Premiul De Nio, acordat de Academia Suedeză).
Citește și: Sorin Bontea le-a ascuns prietenilor că mama lui a murit
„Poeta a îmbogăţit spaţiul scandinav prin literatura ei, Suedia are motive să îi fie foarte recunoscătoare.Am avut şi bucuria de a colabora în cadrul unor proiecte de traducere a poeziei româneşti, printre care şi opera Ilenei Mălăncioiu. Am fost onorată că am participat la celebrarea operei Gabrielei Melinescu, la Institutul Cultural din Stockholm, când ea a împlinit 80 de ani”, a declarat scriitoarea suedeză Agneta Pleijel, potrivit Institutului Cultural Român.
În 2002 i s-a decernat Premiul Albert Bonniers pentru opera omnia. După 1989, publică din nou în România volumele de poezie „Jurământul de sărăcie, castitate şi supunere” (antologie, Litera, 1993), „Poezii” (antologie, Vitruviu, 1997), „Fiinţele abstracte şi alte poeme” (antologie, România Press, 2001), „Cuvinte nou născute” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2002) şi „Puterea morţilor asupra celor vii” (Polirom, 2005), romanele „Lupii urcă în cer” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1993), „Regina străzii” (Univers, 1997 Premiul Uniunii Scriitorilor), „Jurnal suedez I” (1976-1983) (ediţia a II-a, Polirom, 2003), „Jurnal suedez II” (1984-1989) (Polirom, 2002), „Jurnal suedez III” (1990-1996) (Polirom, 2004) – primele trei jurnale au fost coordonate de editoarea Denisa Comănescu, „Jurnal suedez IV” (1997-2002) (Polirom, 2008), romanul „Acasa printre straini” (Polirom, 2004), precum şi volumul de nuvele „Ghetele fericirii” (Polirom, 2006).
La Editura Academiei Române a apărut în 2016, „O sută şi una de poezii”, de Gabriela Melinescu, o antologie coordonată de poeta Ileana Mălăncioiu.
A fost recompensată cu premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1978, iar în anul 2001, Academia Română i-a decernat Premiul Nichita Stănescu pentru poezie. A fost distinsă cu premiul Institutului Cultural Român pentru întreaga carieră şi premiul Albert Bonniers în 2002. În 1991 şi 2003 i s-a conferit Premiul de Nio pentru romanele „Omul pasăre” şi „Acasă printre străini”, iar în 2005 i s-a acordat de către Academia Suedeză, Premiul pentru transmiterea valorilor literaturii suedeze în străinătate. Tot în 2005 a primit Premiul Mihai Eminescu pentru opera omnia. În anul 2007, revista „Avantaje” i-a atribuit premiul „Femeia anului”, ambasador al artei româneşti peste hotare.
Citește și: La 14 ani, Lucian Mândruță făcea poze la înmormântări: “Sărăcie mare”
Citește și: La un pas de moarte după o “dietă” cu pastile de slăbit: “Nu luați așa ceva!”
