A fost furat coiful de la Coțofenești pentru a se cere răscumpărare de la statul român? E una dintre întrebările care încep să apară ușurel, ușurel, pecum petele de cafea pe covorul media. Câteva argumente vin în sprijinul acestei teorii care nu pare deloc deplasată.
Coiful nu a fost furat pentru a fi topit
Coiful de la Coțofenești, care a fost vremelnic folosit ca adăpătoare pentru găini (deși eu nu înțeleg cum putea să fie folosit ca adăpătoare o chestie care n-are fund și unde puteau ăia să pună apa). El este din aur de 24 de karate, cu o structură molecularală specială. Numai dacii aveau cunoștință despre prelucrarea metalului prețios fără a-l alia cu altă metale. Știau bine acest lucru, dovadă și Kosonii, adică monedele bătute în timpul regelui Koson, care au aceeași compoziție. Îmi este greu să cred că cel care a furat coiful l-ar fi dat la topit. Ar obține 770 g de aur de 24 de karate. La un preț de 84 de euro gramul rezultă o valoare de sub 65.000 €, adică ceva mai puțin decât o mașină de lux mai răsărită. Mă îndoiesc că cei patru indivizi care au dat spargerea ar fi riscat atât pentru o sumă ridicolă pentru ei. Valoarea coifului nu este dată de cantitatea de aur ci de importanță istorică și emoțională pe care o are pentru poporul român.
Treptat se inoculeaza ideea răscumpărării
Ziaristul Bogdan Chireac a lansat o idee ciudată. Mai precis, ideea strângerii de bani pentru răscumpărarea coifului a fost lansată sâmbătă, când ziaristul Bogdan Chireac, vajnic comentator la Latrina tv a aruncat pe piață primul semnal și anume că statul român ar trebui să se scormonească prin buzunare și să găsească vreo 100 de milioane de euro pentru răscumpărarea coifului. Valoarea de piață estimată a coifului este undeva la 120 de milioane de euro. Valoarea sentimentală și istorică pentru poporul român este de neevaluat.
Călin Georgescu vrea să inițieze o chetă și să răscumpere coiful cu banii poporului
Poziția lui Călin Georgescu este cel puțin curioasă și mă face să mă întreb serios dacă nu cumva jaful a fost pus la cale tocmai pentru ca statul român să scoată din visterie o sumă foarte mare pentru răscumpărarea coifului, care face parte din gama simbolurilor naționale fundamentale. Să ne reamintim. Din cele 14 brățări dacice din aur, furate in anii 2000 nu au fost recuperate decât patru. Parchetul General a deschis la momentul respectiv, adică în 2004 un dosar penal, pentru că în baza informațiilor date de niște informatori ai poliției, Adrian Năstase a primit două brățări, Ioan Talpeș fost șef la SIE, una și Sergiu Nicolaescu una. Dosarul s-a închis din lipsă de probe. Iată că, la 20 de ani după dispariția acelor brățări din cele 14 câte au fost găsite în situl de la Sarmisegetuza Regia nu a mai rămas decât una. Au fost furate trei. Este interesant de văzut care va fi reacția Guvernului României în momentul în care vor apărea cererile de răscumpărare, pentru că sunt sigur că vor exista canale prin care hoții vor încerca să smulgă bani de la Guvernul român. Greu de crezut că furtul a fost dat la comanda unui beneficiar real, care ar fi plătit și ceva bani în avans. Așa că este salutară inițiativa premierului Marcel Ciolacu de a oferi o generoasă recompensă celor care vor da informații care pot duce la prinderea hoților.
Mie îmi este foarte clar că hoții nu au acționat la comandă, ci la pont, având informații din interiorul muzeului despre valoarea inestimabilă pe care o are coiful de la Coțofenești pentru poporul român. Pe exact acest mecanism psihologic s-au bazat cei care l-au furat. Pe lipsa pazei de noapte în muzeu, pe valoarea emoțională imenstimabilă pe care coiful o are pentru poporul român și prin disponibilitatea Guvernului și a românilor de a strânge banii necesari pentru recuperarea celor patru obiecte furate. Mă îndoiesc că cele furate vor apărea mai devreme de un an cu toate sforăitoarele declarații ale domnului Ciolacu, care a spus că România va apela inclusiv la agenții internaționale specializate în recuperarea obiectelor de artă furate. Alți bani, altă distracție. Hakuna matata!
