Există un moment în viața fiecărui om, în care are oportunitatea să se analizeze pe sine și să vadă ce a reusit în viață, dar și ce visuri nu și-a împlinit. Doar că acest moment nu este simplu deloc, iar specialiștii consideră că poate fi echivalentul unui salt cuantic!
„Unii merg cu Expresul toată viața, le e frică de faptul că, dacă s-ar da jos din el, vor rămâne pe drumuri, cum se spune…”, este de părere psihologul Emma Toader, specialist NLP (programare neurolingvistică) și autoarea cărții „Porția de fericire”.
Vorbim despre criza vârstei de mijloc, care apare atât la femei, cât și la bărbați și seamănă cu criza adolescenței, dar „pe dos”, după cum evidențiază specialistul.
Nimănui nu îi mai pasă de gura lumii
„În adolescență, tânărul, care nu este nici copil, dar nici adult sau fiecare dintre acestea, încearcă să se diferențieze de autoritatea parentală, de mamă, în primul rând și de tată, în al doilea rând. Adolescentul vrea să fie autonom, deși nu poate încă acest lucru și simte contradicția dintre forța sa interioară și neputința sa. Își caută identitatea și apretenența, făcând ca alții din grupul spre care aderă și lăsând de la el pentru a fi acceptat de ceilalți și nu respins”, mai explică psihologul.
În opinia specialistului NLP, la mijlocul vieții, de obicei femeile și bărbații fac invers decât au făcut în adolescență și încep să-și ofere ceea ce nu au primit atunci. „Încep să nu le mai pese de „gura lumii”, valorile care erau importante în prima parte a vieții se schimbă aproape radical, nu mai stau într-un grup, dacă nu se regăsesc în el și încep să facă lucruri, pe care au vrut să le facă, dar nu le-au făcut”. Cu alet cuvinte, potrivit psihologului, încep să pună preț pe felul în care se simt ei și nu pe ceilalți”.
De la o floare în ghiveci, la saltul suprem
Astfel, criza vârstei de mijloc poate fi momentul pentru un salt cuantic pentru orice persoană. „Te poți trezi în jurul vârstei de 40 de ani, că nu mai vrei să faci ceea ce ai făcut timp de douăzeci de ani, că nu te mai regăsești în ce făceai și în ceea ce erai. E o creștere. Te simți ca o floare într-un ghiveci, care a crescut mult și nu mai are loc, spațiu… Cei din jur te vor sfătui să rămâi în ghiveci, pe motiv că e mai sigur. Depinde de tine, ce vei alege…!”, mai spune psihologul.
Potrivit acesteia, terapia este procesul în care începi să te auzi și să te vezi, iar după un astfel de proces, schimbarea este inevitabilă.
„În jurul vârstei de 40 de ani, oamenii tind să devină adolescenții care nu au fost niciodată, dar ar fi vrut să fie… Dacă a fost un adolescent docil, acum se va comporta ca un adolescent rebel și invers. Va experimenta și cealaltă față a monedei. Și își va oferi jucăriile pe care nu le-a avut, dar după care a tânjit… Psihanaliștii spun că e de preferat să ajungi în punctul în care să-ți fii și mamă și tată. Adică să-ți oferi ce-ai fi vrut să primești, atunci când erai copil sau adolescent, de exemplu, dacă voiai apreciere, e timpul să-ți oferi singur această apreceiere, iar dacă voiai cadouri, atunci să nu te mai zgârcești cu tine însuți….” – a adăugat psihologul, potrivit Rador.
