Violența domestică nu se tratează cu tăcere și nu se vindecă prin proiecte temporare. Este un fenomen care doare zilnic, în tăcere, în spatele ușilor închise. Iar cifrele discutate astăzi în Comisia „România fără violență domestică”, condusă de Alina Gorghiu, arată cât de fragil este sistemul de protecție pe care ar trebui să ne bazăm. Fără finanțare constantă, fără reacție rapidă și fără solidaritate reală între instituții, totul rămâne doar o listă de bune intenții.
Finanțare europeană, sprijin zero de la bugetul de stat
În cadrul ședinței Comisiei, la care a fost audiată Luminița Popescu, președinta Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse (ANES), s-a confirmat o realitate greu de ignorat:
55 de milioane de euro din fonduri europene absorbite în ultimii cinci ani.
Zero lei finanțare de la bugetul de stat.
Cum poți lupta cu un fenomen care distruge vieți, când resursele interne lipsesc complet?
„România are nevoie de o strategie națională coerentă, finanțată din fonduri publice, nu doar din proiecte europene”, a declarat Alina Gorghiu, atrăgând atenția că lipsa sprijinului guvernamental face imposibilă menținerea programelor de protecție pe termen lung.
Doar 12.000 de victime sprijinite într-o țară de milioane
Cifrele oferite de ANES sunt alarmante: doar 12.000 de victime ale violenței domestice au primit sprijin direct sau indirect în ultimii ani, consiliere psihologică, adăpost, asistență juridică.
Este o cifră mică, aproape dureros de mică, raportat la numărul cazurilor care rămân neraportate.
Proiectul VENUS – Împreună pentru o viață în siguranță a reușit să înființeze câte o locuință protejată în fiecare județ, iar în Timiș și Satu Mare câte două. Dar realitatea din teren arată că aceste centre sunt insuficiente și uneori suprasolicitate.
O femeie care fuge noaptea de acasă, cu un copil în brațe, are nevoie de un adăpost sigur acum, nu de promisiuni pentru următorul exercițiu bugetar.
Echipele mobile, jumătate funcționale – jumătate absente
România are, teoretic, echipe mobile de intervenție care ar trebui să răspundă rapid în cazurile de urgență. Practic, doar jumătate dintre acestea funcționează. Cealaltă jumătate rămâne pe hârtie, un concept frumos, dar fără viață.
„Fără intervenție rapidă, sprijin constant și colaborare reală între instituții, violența domestică rămâne o rană deschisă în societatea noastră”, a spus Gorghiu.
Este o afirmație care nu mai are nevoie de comentarii. În multe comunități rurale, femeile trăiesc cu frica în sân, iar autoritățile sosesc abia după ce răul e deja făcut.
Date incomplete, realitate distorsionată
ANES a recunoscut în fața comisiei că există probleme serioase în colectarea și centralizarea datelor privind violența domestică. Practic, România nu are o imagine completă a dimensiunii reale a fenomenului.
Mai grav, subraportarea cazurilor continuă. Multe femei aleg tăcerea, fie de teamă, fie din lipsă de încredere în sistem.
Și atunci, cum poți combate ceva ce refuzi să vezi în întregime?
Un apel care nu mai poate fi ignorat
„Vom continua să cerem transparență, responsabilitate și soluții reale, pentru ca nicio femeie și niciun copil să nu mai fie lăsați singuri în fața violenței”, a transmis Alina Gorghiu.
Este un mesaj care, dincolo de politică, are o greutate morală uriașă.
România are nevoie de o strategie națională reală, cu finanțare, date corecte și echipe funcționale, nu de conferințe și proiecte simbolice. Pentru că violența domestică nu așteaptă după bugete. Ea lovește azi, mâine, diseară și fiecare zi pierdută înseamnă o victimă în plus.
