De când nu mai sunt miezul în Guvern, cei doi Marceli au început să dea din casă. La câtă vâlvă au făcut ultimele lor declarații, nu s-ar zice că au împărțit zemosul ciolan al puterii, ci sudălmi similare cu cele care se împart între putere și opoziție. Acum nu se știe pe care din Marceli îl doare mai tare adevărul. Pe cel de la Buzău, care țintește șefia Consiliului Județean drept analgezic pentru durerea cauzată de deficit, sau pe clujeanul care a ascuns sutana în spatele costumului de politician?
Nu se știe dacă a fost soarele de vină, prea dogoritor pentru această perioadă, grija deosebită pentru finanțele patriei, cât o mai fi rămas din ele, un puseu inedit de sinceritate sau nevoia urgentă a unei noi apariții ”pe sticlă”. Se știe în popor că popa, vrednicul slujitor al lui Dumnezeu și ocrotitor al pravilelor sfinte, nu vorbește urât. De asemenea, se știe că nu minte. Îl pedepsește Cel-de-sus dacă încearcă să spună o minciunică! De aceea a afișat sfioșenia unei fete mari aflate în fața altarului și s-a abținut de la vulgarități, nu și de la unele mărturisiri. Cică lui Marcel Ciolacu, fostul premier al României, i s-a spus că e groasă rău. Atât de groasă încât l-a durut groaznic și probabil s-a transmis la Marcel Boloș care, vorba lui, a avut demisia scrisă de trei ori. De plecat n-a mai plecat, cel mai probabil din cauza aceleiași dureri ce l-a chinuit pe bietul premier.
Probabil tot din cauza durerii, Marcel Ciolacu a reacționat ca un urs brun trezit brusc din hibernare: “Vă prind eu, domnu’ Boloș, la sfânta liturghie duminică. Creștinește era să spui adevărul.” Care adevăr? Pe care din Marceli l-a durut cel mai tare?
În cazul în care Inteligența Artificială depășește logica ta naturală, facem precizarea următoare: ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE!
