Ziua Internaţională a Iubitorilor de Cărţi se celebrează în 9 august. Potrivit datelor Eurostat, cea mai scăzută pondere în UE a persoanelor care au citit cărţi se înregistra, în 2022, în România (29,5%), Cipru (33,1%) şi Italia (35,4%). Poate că situația nu e chiar atât de aspră, având în vedere că vedem români citind în metrou, spre exemplu, sau la biblioteci. Să nu ne lăsăm întristați de statistici și să…citim despre ceva incredibil: efectul mirosului de carte asupra noastră. Aflați că „chestia” asta există și are și un nume.
Dacă nu știați, unii dintre iubitorii de cărți îndrăgesc și mirosul cărților: poate fi o „aromă” de tipar, ori de praf și… istorie. Cuvântul care definește această senzație este „bibliosmie”. Un „efect de carte” uimitor, metaforic vorbind.
Cercetătorii explică senzația prin faptul că, odatp ce timpul trece, lipiciul, hârtia, cerneala se descompun, eliberând compuși organici volatili, care produc un miros caracteristic. Cu cât este mai veche cartea, cu atât aroma căpătată miroase mai intens. Unii oameni consideră că mirosul oferit de carte reprezintă o parte esențială experienței de lectură. Cărțile electronice pur și simplu nu pot oferi acest lucru. Chiar autorul Ray Bradbury a mărturisit că nu există viitor pentru cărțile electronice, deoarece nu sunt cărți, „cărțile electronice au miros de combustibil”. Cartea sa, „451º Fahrenheit” are loc într-o societate distopică în care cărțile sunt interzise, iar pompierii au rolul de a găsi și arde cărțile, potrivit paginarium.ro.
Există însă și alte explicații, mai…romantice. Mirosul asociat bibliosmiei este adesea comparat cu cel de vanilie și migdale, deși este de fapt unic, potrivit afrolivresque.com. Conform sursei, acest parfum, atât de popular printre bibliofili, este rezultatul unui proces chimic natural. Și provine din descompunerea lentă a două componente principale ale hârtiei: celuloza și lignina – un component al lemnului .
Acest fenomen a inspirat diverse creații, precum lumânări parfumate și opere de artă, toate legate de atractivitatea culturală și emoțională trezită de mirosul cărților.
Vorbim despre efectul mirosului de carte în Ziua Iubitorilor de cărți. Foto: Pinterest
În spatele mirosului de carte: Efectul Proust
Pace, ori o sărbătoare, un leagăn e sub cireș, scârțâind în vânt ce se abate asupra grădinii…Asociațiile care apar atunci când mirosim o carte veche sunt la fel de unice ca și noi. Există o strânsă legătură între mirosuri și amintiri nu numai în imaginația noastră, ci și în realitate, notează Novum. Legătura dintre simțul mirosului și simțul memoriei este dovedită științific.
Dintre toate cele cinci simțuri ale noastre, doar simțul mirosului este conectat printr-o cale directă către centrul nostru de memorie și emoție din creier. Acest circuit de neuroni este motivul pentru care mirosurile specifice pot trezi brusc în noi sentimente, gânduri sau idei specifice. Momentele formative care sunt pline cu anumite mirosuri sunt stocate în creierul nostru ca așa-numitele amintiri olfactive. De îndată ce percepem o urmă de miros din trecutul nostru, experimentăm o călătorie înapoi în timp, într-un anumit timp, într-un anumit loc.
Acest efect este descris de Marcel Proust în lucrarea sa monumentală „În căutarea timpului pierdut”, într-o serie lingvistică de imagini și este, de asemenea, cunoscut sub numele de „efectul Proust”. Efectul Proust este deosebit de puternic. Multora le place să-și bage literalmente nasul într-o carte. Că este vorba mai mult despre propriile noastre povești decât despre cele de sub coperta cărții, acesta fapt a fost recunoscut și de Marcel Proust. Adevărul pe care l-a căutat trebuia să se găsească în el însuși, nu între paginile unei cărți.
„Chimia” mirosului de carte
Când compușii organici din hârtie, cerneală și lipici se descompun, se creează parfumuri. Hârtia mai veche constă, printre altele, din lignină și celuloză, două tipuri de componente ale plantelor. Când lignina se descompune, se produce vanilină, iar noi percepem mirosul de aromă de vanilie. Unii oameni chiar percep mirosul de cafea și ciocolată într-o bibliotecă cu cărți vechi. Nu e de mirare, pentru că cacao și boabele de cafea conțin lignină și celuloză, substanțele responsabile pentru mirosul dulce seducător.
Bibliotecarii cu experiență pot estima vârsta unei cărți după nas. Cărțile produse după 1850, de exemplu, conțin proporțional mai mult furfural. Furfuralul este produs atunci când celuloza se descompune, emanând un miros dulce care amintește de migdale. Deasupra, cărțile sunt galbene din cauza parfumului de vanilină, un produs de descompunere al ligninei. Profesioniștii pot simți practic vechimea unei cărți, mai evidențiază Novum. Unii oameni nu pot mirosi cărțile noi. Datorită diferențelor de compoziție a materialelor, care variază în principal în cerneală, lipici și hârtie, au un parfum diferit față de cărțile vechi. Uneori, miros a plastic. Dar mirosul unei cărți este determinat și de influențele mediului. O carte absoarbe mirosurile mediului înconjurător, motiv pentru care o carte de pe raftul unei cafenele de carte poate mirosi diferit de cea dintr-un magazin de tutun.
Parfumul cu miros de carte
În altă ordine de idei, dar pe temă, nu se putea ca industria parfumeriei să nu profite de o asemenea oportunitate: un public de nișă, pasionat de mirosul cărților. Spre exemplu, Paper Passion, un parfum cu aromă de cărți, a fost lansat pe piață pentru prima dată în 2012. A ce miroase preponderent? A hârtie și a cerneală de imprimantă. Ambalajul, care în sine arată ca o carte, a fost conceput de nimeni altul decât Karl Lagerfeld. Cu o prezentare a laureatului Nobel german Günter Grass, parfumul conține astfel chiar și o „aromă” de literatură mondială.
Când deschidem o carte, simțim anticiparea experienței lecturii. Pentru că în timpul acestui sentiment avem mirosul cărții în nas, îl asociem cu ceva pozitiv. Dacă acest proces se repetă, creierul este practic condiționat de mirosul cărții. De atunci, mirosul unei cărți este asociat cu un sentiment de bine pe care nu ne putem scăpa. Autorul american Ray Bradbury (pe care l-am menționat mai sus) era chiar convins că mirosul cărților crește plăcerea de a citi.
Revenim totuși un pic pe pământ, la statistici. În 2022, conform statisticilor UE referitoare la venit şi la condiţiile de viaţă, 52,8% din populaţia UE care avea 16 ani sau mai mult a raportat că a citit cărţi în ultimele 12 luni de dinaintea efectuării studiului. În rândul statelor membre UE, cea mai ridicată pondere a persoanelor care au citit cărţi se înregistra în Luxemburg (75,2%), Danemarca (72,1%) şi Estonia (70,7%). Cel mai tânăr grup, cu vârsta între 16-29 de ani, a citit mai mult (60,1%) decât cei cu vârsta între 30-54 de ani (53,5%), 55-64 ani (52,6%), şi 65 de ani sau mai mult (47,2%). Mai multe femei din UE citesc cărţi (60,5%) decât bărbaţii (44,5%). Aceeaşi tendinţă a fost observată la numărul de cărţi citite: 28,8% din femei şi 24,8% din bărbaţi citeau mai puţin de cinci cărţi, 14,3% din femei şi 9,8% din bărbaţi citeau 5-9 cărţi, în timp ce 17,4% dintre femei şi 9,9% dintre bărbaţi citeau 10 sau mai multe.
Subiectul rămâne deschis.
Citiți și: Ziua Mondială a Poeziei. Tu ce poezie știi pe dinafară?
