Pe 5 iunie, se sărbătoreşte Ziua Învățătorului, care coincide cu data de naştere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc (5 iunie 1779 — 17 septembrie 1823).
Este zi liberă miercuri pentru elevi, profesori și personalul din învățământ, cu prilejul Zilei Învățătorului. Dacă 5 iunie e zi liberă, pe 21 iunie se încheie anul școlar. Până anul acesta, Ziua Învătătorului nu era liberă, însă elevii și profesorii făceau activități specifice copiilor. În plus, liberul de Ziua Învățătorului nu trebuie recuperat, se arată în contractul colectiv de muncă, după marea grevă a profesorilor. Data de 5 iunie este declarată oficial Ziua Învățătorului (prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007).
Prin excepţie, pentru clasele a XII-a zi, a XIII-a seral şi frecvenţă redusă, anul şcolar are o durată de 34 de săptămâni de cursuri şi se încheie pe 7 iunie 2024, iar pentru clasa a VIII-a anul şcolar are o durată de 35 de săptămâni de cursuri şi se încheie pe 14 iunie 2024. Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc.
Ziua Învățătorului și personalitatea lui Gheorghe Lazăr
Născut la Avrig ca fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie și de științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia.
Anul 1818 este legat de înființarea de către Gheorghe Lazăr, a primelor cursuri de ingineri hotarnici din Ţara Românească, cu predare în limba română, la „Şcoala Academicească pentru Ştiinţele Filozofeşti şi Matematiceşti” de la Mânastirea Sfântul Sava din Bucureşti, aceasta fiind și data la care a fost pusă piatra de temelie a Universității POLITEHNICA din București.
Gheorghe Lazăr a fost cel de-al cincilea copil al țăranilor Gheorghe și Maria Lăzăroae din Avrig, județul Sibiu, unde își doarme și somnul de veci, înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din imediata vecinătate a casei natale. A studiat la Cluj și Viena, în 1812 a devenit profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu, iar în 1814 a devenit arhidiacon. În 1816 s-a stabilit la București.
La Viena, în perioada studenţiei a lucrat ca topograf pentru Napoleon I, alături de alţi studenţi străini. Întors în ţară, după studii, a fost numit dascăl la Sibiu. A lucrat ca dascăl aproape patru ani, timp în care a încercat să publice câteva dintre lucrările scrise la Viena. Din cauza lipsurilor materiale şi a neînţelegerilor cu episcopul Vasile Moga, activitatea sa a fost îngreunată. A propus spre tipărire o carte de gramatică româno-germană şi o Geografie a Ardealului însă demersul său nu a avut succes. Faptul că s-a implicat în promovarea limbii române în provincia în care se dorea ca românii să rămână aserviţi în continuare, nu a fost văzut cu ochi buni.
În octombrie 1815 a fost demis în mod abuziv. Motivele oficiale care au stat la baza demiterii sale sunt amintite de Nicolae Iorga: „Nepotrivit şi cu totul netrebnic pentru sarcina de învăţător la clerul tânăr al unei naţii care e încă aşa de înapoiată în cultură ca valahii din Ardeal şi, dat fiind felul său de a gândi dat la iveală, e şi primejdios”, potrivit adevarul.ro.
Ziua Învățătorului: Când și-a văzut Gheorghe Lazăr visul cu ochii
Dat afară din postul de dascăl şi din locuinţa primită în cadrul şcolii, Gheorghe Lazăr a fost nevoit să plece în Ţara Românească. A fost profesor al nepoţilor banului Grigore Ghica şi a lucrat ca inginer topograf pe moşia banului Constantin Bălăceanu. În paralel a lucrat la un plan de organizare a şcolii româneşti, de la şcoala primară, până la învăţământul universitar. Gheorghe Lazăr îşi va prezenta personal planul în Divanul cel mare al ţării, în faţa domnitorului . Planul lui Lazăr avea să fie aprobat trei luni mai târziu în martie 1818.
Gheorghe Lazăr şi-a văzut visul cu ochii pe 24 martie 1818, când s-au deschis cursurile la prima şcoală cu predare în limba română, în cadrul Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti. Elevii de aici proveneau, în majoritate, dintre copiii meseriaşilor şi ai târgoveţilor, copii boierilor frecventând în continuare şcolile cu predare în limba slavonă.
În anii care au urmat Lazăr a elaborat o serie de manuale, precum “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă” care au însemnat introducerea termenilor tehnici în limba română. Pedagogul de la Avrig a fost cel care a reuşit introducerea în limba română a noţiunilor de : adunare, scădere, înmulţire, împărţire sau triunghi, sinus, cosinus. La şcoala lui Lazăr a fost pentru prima dată când s-a predat filosofie în limba română, disciplină studiată până atunci numai în slavonă sau greacă. Bolnav în primăvara anului 1823, Lazăr a părăsit Bucureştiul şi s-a retras la Avrig. S-a stins din viaţă pe 17 septembrie 1823 la numai 44 de ani , fiind înmormântat în curtea bisericii. Pe crucea sa a fost gravat un epitaf scrischiar de marele pedagog socotit părintele şcolii româneşti: „Cititorule, ce eşti am fost, ce sunt vei fi, găteşte-te dar!”
Multe instituții de învățământ poartă numele acestei personalități enciclopedice, deschizătoare de drum în educația națională. În 2007, în onoarea sa, Parlamentul a instituit Ziua Națională a Învățătorului.
Cum a fost stabilită data de 5 iunie
Instituirea aceste zile a învăţătorului a fost aprobată în 9 octombrie 2007 de Parlament şi apoi prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007. Manifestarea are caracter educațional, național, apolitic și cultural.
Proiectul legislativ privind instituirea acestei zile a fost iniţiat de un grup de 70 de parlamentari, care au subliniat, în expunerea de motive, că „drumul României în Europa trece, invariabil, prin şcoală” şi se impune ca învăţământul să primească atenţia cuvenită, acesta fiind unul dintre domeniile care „ne mai reprezintă cu onoare în exterior”, potrivit www.cdep.ro
