La 4 iulie, SUA marchează Ziua Independenței SUA, mai exact semnarea Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, în anul 1776. Happy 4th Of July de Ziua Americii!
Actul din 1776 parafează desprinderea a 13 colonii britanice de pe noul continent de Coroana Marii Britanii – reprezentând, practic, actul de naştere al Statelor Unite ale Americii. Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii a fost primul document formal care exemplifica voinţa populară asupra dreptului de alegere a propriei guvernări.
Conflictul armat între coloniştii americani şi soldaţii britanici a izbucnit în aprilie 1775, forţele americane luptând pentru drepturile americanilor de sub coroana britanică. Mişcarea pentru independenţa de coroana britanică s-a amplificat treptat în anul următor, astfel că delegaţii la Congresul Continental au abordat această chestiune. La jumătatea lunii iunie 1776, un comitet format din cinci persoane, printre care şi Thomas Jefferson, John Adams şi Benjamin Franklin, a fost însărcinate cu redactarea unei declaraţii formale a intenţiilor coloniilor. Congresul a adoptat formal Declaraţia de Independenţă, redactată în mare parte de Thomas Jefferson, la Philadelphia în data de 4 iulie 1776, sărbătorită drept ziua independenţei, potrivit history.com.
4 iulie: Atunci când Thomas Paine avea să publice pamfletul „Common Sense”
Chiar după declanşarea ostilităţilor în faza incipientă a războiului, doar o parte dintre colonişti îmbrăţişau eliberarea completă de sub administraţia britanică. Abordarea s-a schimbat pe măsură ce coroana britanică a încercat să înăbuşe rebelii cu o forţă armată considerabilă. În mesajul său către parlament, în octombrie 1775, regele George al III-lea a marşat pentru luarea unor măsuri ferme asupra coloniilor şi a cerut extinderea armatei şi marinei regale.
Ştirea i-a determinat în ianuarie 1776 până şi pe liderii conservatori proeminenţi să renunţe la speranţele lor de reconciliere cu coroana britanică. În acceaşi primă lună a lui 1776 Thomas Paine avea să publice pamfletul „Common Sense”, în care milita pentru dreptul natural la independenţă al coloniilor, subliniind, totodată, că acesta reprezenta singurul curs posibil pentru colonii. Pamfletul s-a vândut în peste 150.000 de copii în doar câteva săptămâni de la publicare.
În martie 1776, convenţia revoluţionară şi-a exprimat votul în favoarea independenţei, urmând apoi votul a altor şapte colonii până la jumătatea lunii mai a anului 1776. În data de 7 iunie 1776, delegatul de Virginia, Richard Henry Lee, a introdus o moţiune prin care cerea independenţa coloniilor înaintea întrunirii Congresului Continental în Pennsylvania State House din Philadelphia. Pe fondul dezbaterilor aprinse, Congresul a amânat votul asupra rezoluţiei lui Lee şi a cerut un răgaz de câteva săptămâni.
Înaintea încheierii lucrărilor, delegaţii i-au desemnat pe membrii comitetului pentru redactarea proiectului de declaraţie: Thomas Jefferson din Virginia, John Adams din Massachusetts, Roger Sherman din Connecticut, Benjamin Franklin din Pennsylvania şi Robert R. Livingston din New York.
Congresul a adoptat oficial textul declaraţiei la 4 iulie: Vocea cauzei patriotice
Thomas Jefferson îşi câştigase reputaţia de vocea cauzei patriotice după publicarea în 1774 a lucrării „A Summary View of the Rights of British America”. În 1832, Thomas Jefferson avea să menţioneze că membrii comitetului i-au cerut insistent să se ocupe de redactarea proiectului de declaraţie, pe care l-a trimis apoi lui Benjamin Franklin şi John Adams pentru a face observaţii pe marginea formei avansate. Ulterior noua versiune, modificată de Thomas Jefferson, a fost transmisă comitetului şi, în final, Congresului. Redactată de Thomas Jefferson, proiectul de declaraţie a fost împărţit în cinci secţiuni, incluzând o formă introductivă, un preambul, corpul propriu-zis al declaraţiei – împărţit în două secţiuni – şi o parte dedicată concluziilor. În termeni generali, partea introductivă stabilea pe deplin faptul că obţinerea independenţei faţă de Marea Britanie devenise necesară pentru colonii, potrivit www.history.com. Varianta finală de proiect a declaraţiei a fost avansată Congresului la 28 iunie 1776, conform https://history.state.gov.
Congresul continental, reunit la 1 iulie 1776, a adoptat, în ziua următoare, cu votul a 12 din cele 13 colonii rezoluţia lui Lee pentru independenţă. Procesul de dezbatere şi revizuire a textului declaraţiei lui Jefferson, incluzând observaţiile făcute de John Adams şi Benjamin Franklin, au continuat la 3 iulie şi până înspre dimineaţa zilei de 4 iulie 1776, Congresul eliminând şi revizuind o parte din textul declaraţiei. Delegaţii nu au făcut modificări la preambulul documentului, iar partea principală a declaraţiei a rămas în varianta avansată de Thomas Jefferson. Congresul a adoptat oficial textul declaraţiei la 4 iulie, chiar dacă unii istorici admit faptul că nu a fost semnat până la 2 august.
În timpul mandatului lui Roosevelt: 4 iulie, marcată ca Ziua Naţională a SUA
Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii a rămas un moment de reper pentru istoria democraţiei. În plus, pe lângă importanţa semnificativă asupra destinului naţiunii americane, documentul a generat o influenţă extraordinară în afara Statelor Unite, cel mai mult în Franţa în timpul revoluţiei franceze.
Alături de Constituţie şi Legea Drepturilor, Declaraţia de Independenţă este considerată drept unul dintre documentele esenţiale fundamentale ale procesului de guvernământ în Statele Unite ale Americii, precum şi unul dintre izvoarele primare ale procesului democratic american.
Până în anii 1870, data de 4 iulie a fost o importantă sărbătoare calendaristică în Statele Unite, pentru ca ulterior, după ce Congresul a adoptat un proiect de lege la 28 iunie 1870, să devină sărbătoare federală – Ziua independenţei, conform www.loc.gov. Din 1941, în timpul mandatului de preşedinte al lui Franklin Delano Roosevelt, data de 4 iulie a fost marcată drept Ziua Naţională a SUA.
Ziua Independenței este deseori asociată cu focuri de artificii, parade și evenimente private care sărbătoresc istoria, guvernul și tradiția Statelor Unite. Cea mai elocventă imagine atunci când este vorba despre 4yh of July este Statuia Libertății. Istoria ei reprezintă o poveste în sine.
Ziua Americii. Ce nu știați despre Statuia Libertății
Statuia Libertății, „Libertatea care luminează lumea”, a fost proiectată de sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi (1834 – 1904), iar structura sa metalică a fost construită de Gustave Eiffel. Proiectul a reprezentat un efort de colaborare între Franța și Statele Unite, măreața statuie fiind inaugurată la 28 octombrie 1886. (Întreaga statuie a fost finalizată și asamblată la Paris între 1881 și 1884. Tot în 1884, în Statele Unite a început construcția piedestalului).
Statuia Libertății se află pe Insula Libertății din portul New York, are o înălțime, de la bază până în vârful torței, de aproximativ 93 de metri, de la călcâi și până în vârful capului, aproximativ 46 de metri, și cântărește aproape 204 de tone metrice. În ceea ce privește chipul Statuii Libertății, se spune că acesta este inspirat de zeița romană Libertas, adesea reprezentată purtând o coroană și ținând în sus o torță. De asemenea, se mai crede că designul chipului statuii este, de fapt, o combinație între mai multe „modele”, astfel că nu se știe cu exactitate ce l-a inspirat în mod special pe Bartholdi. Unii istorici sugerează că trăsăturile statuii ar fi putut fi inspirate de mama sculptorului
Costul Statuii Libertății a fost suportat în principal nu de Guvernul francez, așa cum relevă unele surse, dar chiar de către poporul francez, printr-un efort creativ de strângere de fonduri pe care astăzi îl cunoaștem sub numele de crowdfunding și, de asemenea cu anumite contribuții din partea publicului american. Statuia în sine a costat în jur de 250.000 de dolari la acea vreme, ceea ce echivalează cu aproximativ 10 milioane de dolari în moneda de astăzi.
Colectarea banilor necesari statuii a fost un proces destul de anevoios, iar în ceea ce privește acoperirea costurilor necesare construirii piedestatului pe care se află doamna Liberty se pare că un ajutor substanțial l-a avut faimosul Joseph Pulitzer (1847 – 1911) care a intervenit și a demarat o campanie de crowdfunding proprie, promițând că oricine va dona bani, indiferent de sumă, va avea numele tipărit în ziarul său, potrivit descoperă.ro. Campania a generat peste 100.000 de dolari, iar între timp piesele statuii au așteptat în lăzi timp de aproape un an.
Conform www.artsandculture.google.com, construcția ar rezista la aproximativ 600 de trăsnete în fiecare an și, în caz de vânt puternic, torța se poate balansa cu aproximativ 8 centimetri dintr-o parte în alta!
