Astăzi, 27 octombrie, este sărbătorit Sfântul Dimitrie Basarabov (sau Dimitrie cel Nou) , sfântul Ocrotitor al cetății Bucureștilor, canonizat în anul 1955 de către Biserica Ortodoxă Română.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou – după cum i se mai spune, pentru a-l deosebi de Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir (tocmai sărbătorit pe 26 octombrie), a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. „Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea drept-credincioșilor împărați româno-bulgari și era dintr-un sat care se numește Basarabov, sat așezat pe marginea apei Lomului”, potrivit Doxologia.
Cu un stil de viață caracterizat de abstinență de la unele plăceri trupești, acesta s-a retras într-o peșteră. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între doi bolovani, ca într-un sicriu. A fost acoperit în timp de apele râului, iar moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație.
I s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Părinții s-au deplasat la locul indicat în vis, lângă râul Lom, unde au descoperit trupul neputrezit al sfântului. Ulterior, moaștele Cuviosului Dimitrie au fost depuse în biserica din Basarabi. În tradiția bisericească, un domnitor al Țării Românești, al cărui nume nu este menționat, a plătit o sumă mare de bani pentru aducerea moaștelor Cuviosului Dimitrie în București. Moaștele au fost depuse în iunie 1774, în Catedrala Patriarhală din București, acolo unde se află și în prezent, potrivit sursei menționate.
De ce este considerat „Ocrotitorul Bucureștilor”
Numit „Ocrotitorul Bucureștilor”, Sfântul Dimitrie a ajutat capitala în perioada epidemiei de ciumă bubonică din 1813-1814, dar și în epidemia de holeră din 1831.
„Putem mărturisi, în frica lui Dumnezeu, că am văzut cu ochii noștri minunile săvârșite de acest sfânt. (…) La 1815, fiind foarte întinsă această teribilă epidemie în Capitală, au scos pe Sfântul și, după ce au ocolit cu el Capitala, l-au poprit în mijlocul târgului, unde s-au făcut sfințirea apei și s-au citit rugăciuni către Sfânt. Din acea zi, epidemia a început a scădea treptat și Capitala a scăpat de acel flagel”, relatează Lt.col. Dimitrie Papazoglu în „Istoria fondărei orașului București”.
În 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, s-a întâmplat același lucru, în speranța opririi epidemiei de holeră. În 1827, în timpul lui Grigore Ghica, fiind secetă, s-a organizat o procesiune pentru ploaie.
„Pentru multele sale binefaceri, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost declarat Ocrotitorul Bucureștiului și al Țării Românești. În ședințele dintre anii 1950-1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului sau în toată țară. Sute de mii de pelerini trec anual pe la raclă lui pentru a-i sărută mâna și a-i cere mijlocirea în față lui Dumnezeu”, mai notează Doxologia.
Sfântul Dimitrie și bulgarii care au vrut să-i fure moaștele
Totul s-a întâmplat în februarie 1917, în timpul ocupației Capitalei din timpul Primului Război Mondial. Mărturiile vremii relatează cum „bulgarii au spart ușile Catedralei și au luat racla cu moaștele Sfântului. S-au îndreptat apoi în grabă spre Giurgiu, pentru a le trece peste Dunăre”. Nu au ajuns însă prea departe pentu că asupra Capitalei s-a lăsat în noaptea și în dimineața care a urmat o ceață groasă, din cauza căreia multă vreme bulgarii au rătăcit prin București, neafland drumul care îi scotea afară din oraș. Autoritățile române s-au plâns generalului german Zack, care a ordonat oprirea și întoarcerea convoiului bulgar. În seara zilei următoare, racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou a fost readusă în București, mai spune Doxologia.
După cum ați putut citi, moartea Sfântului Dimitrie a fost la fel de modestă precum viața sa. Mai pe larg, simțindu-și sfârșitul aproape, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, aidoma unui sicriu, și s-a rugat până când sufletul său s-a înălțat la ceruri. Trupul său a rămas ascuns privirii lumii, acoperit de apele râului Lom, până când, după o perioadă îndelungată, o fetiță chinuită de o boală grea a avut o vedenie divină: Sfântul Dimitrie i-a apărut în vis și i-a promis vindecarea dacă părinții ei îi vor găsi trupul și îl vor scoate din apă. Așa au fost descoperite moaștele sale neputrezite, spre uimirea și bucuria tuturor. Vestea despre minunea petrecută s-a răspândit cu repeziciune, iar Dimitrie a fost canonizat, devenind un simbol al credinței și al puterii divine, conform crestinortodox.ro.
Tradiții și superstiții de Sfântul Dimitrie
Potrivit tradiției, Sfântul Dimitrie Basarabov are grijă de casele oamenilor, le protejează de furtuni și de alte necazuri. De sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov, oamenii respectă o serie de tradiții și de obiceiuri în funcție de zonele țării.
În dimineața zilei de 27 octombrie, femeile merg la biserică pentru a asculta slujba, după care merg la cimitir, la mormântul celor trecuți în neființă și dau de pomană bucatele sfințite. De asemenea, femeile aprind lumânări la mormintele celor care trecut la cele veșnice fără lumânare.
În ziua de 27 octombrie, este interzisă munca, iar femeile nu au voie să spele, să facă curățenie sau să coase. Nu ai voie să ceri bani sau să pretinzi lucruri, dacă te-ai oferit să ajuți pe cineva. De asemenea, nu ai voie să mănânci nimic până nu se termină Sfânta Liturghie la biserică, altfel vei avea probleme cu stomacul. Acestea sunt cele zise de tradiția populară.
Cât privește însemnătatea bisericească a zilei de 27 octombrie a fiecărui an, să reținem că este ziua de prăznuire a „omului ceresc”, „îngerului pământesc”, „locașului dumnezeiesc, de minuni izvorâtor”, „învățătorului tinerilor”, „întăririi bătrânilor”, „doctorului iscusit al bolnavilor”, „mângâierii celor întristați”.
Citiți și: Sfântul Dumitru, sărbătoare 26 octombrie: sute de mii de români îşi sărbătoresc onomastica
