România marchează miercuri 36 de ani de la începutul sângeros al Revoluției din Decembrie 1989. La Timișoara, primele victime cădeau sub ploaia de gloanțe, jertfa lor devenind scânteia care a dărâmat regimul comunist și a redat românilor curajul de a lupta pentru libertate.
Timișoara, în zi de doliu: 36 de ani de la primele jertfe ale libertății
Timișoara își plânge astăzi eroii, marcând 36 de ani de când primele gloanțe au secerat viețile celor care au îndrăznit să sfideze dictatura comunistă. Jertfa din 17 decembrie 1989 a reprezentat scânteia decisivă care, în doar câteva zile, avea să prăbușească regimul Ceaușescu. În memoria celor peste 60 de oameni care au pierit atunci pentru libertate, orașul de pe Bega a decretat astăzi zi de doliu.
La 36 de ani de la Revoluție a fost refăcut simbolic traseul durerii și al speranței
Comemorările au început încă de marți seară, când sute de suporteri ai echipei Politehnica Timișoara, alături de supraviețuitori ai evenimentelor, au pornit în tradiționalul „Marș al Eroilor”. Cu torțe aprinse, manifestanții au refăcut simbolic traseul durerii și al speranței, pornind de la casa pastorului László Tőkés — punctul zero al revoltei.
Coloana de oameni s-a oprit pentru momente de reculegere în locuri cu o încărcătură istorică profundă: Catedrala Mitropolitană, Piața Operei și Memorialul Revoluției, încheind pelerinajul la Cimitirul Eroilor. Printre cei prezenți s-au numărat și martori direcți ai represiunii, precum Mariana Rodica Farcău, care a rememorat cu durere momentul în care a fost împușcată de propria armată în timp ce manifesta alături de studenți.
Mesajul dur, la 36 de ani de la Revoluție: „Cine uită e complice”
Mesajul celor care au ieșit în stradă rămâne unul de o actualitate frapantă: „Cine uită e complice”. Pentru participanți, libertatea câștigată cu sânge nu este un bun static, ci o „luptă zi de zi” care trebuie dusă pentru a onora memoria celor care au luptat pentru ea, dar nu au mai apucat să se bucure de roadele sacrificiului lor.
Istoria sângeroasă a eliberării României consemnează ziua de 17 decembrie ca momentul în care Timișoara a fost transformată într-un adevărat câmp de luptă. Totul a început în noaptea precedentă, când zeci de tineri au fost arestați și transportați cu camioanele armatei către arestul Miliției, însă punctul critic a fost atins duminică, la ora 17:00, când s-au auzit primele focuri de armă.
Tabloul unei nopți apocaliptice: 66 de morți și 196 de răniți
Ceea ce trebuia să fie o misiune de „restabilire a ordinii” a degenerat rapid într-un infern urban. Orașul a fost asediat de tancuri, TAB-uri și camioane militare, în timp ce elicopterele patrulau amenințător pe cer. După ora 20:00, luptele de stradă s-au generalizat, focuri de armă răsunând din Piața Libertății până la Operă și în zonele cheie precum Podul Decebal, Calea Lipovei și Calea Girocului. Tabloul acelei nopți a fost unul apocaliptic: mașini în flăcări, forțe de securitate înarmate și un bilanț tragic care, la Procuratura Militară, avea să însumeze 66 de morți și 196 de răniți.
Astăzi, în semn de profund respect pentru sacrificiul celor care au înfruntat gloanțele, Timișoara îmbracă haine de doliu. Conform unei hotărâri a Consiliului Local adoptate în 1993, ziua de 17 decembrie este marcată prin arborarea drapelului de stat în bernă la toate instituțiile publice din municipiu. Comemorările includ slujbe de pomenire și ceremonii de depunere de coroane la Cimitirul Eroilor, locul unde odihnesc cei care au plătit prețul suprem pentru ca orașul de pe Bega să spună primul „nu” dictaturii.
