Ziua de 15 ianuarie este specială. În primul rând pentru că reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889). Apoi, pentru că, pornind de la data ce înscrie în istorie nașterea poetului nepereche, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naţionale.
Mulți comentează pe marginea faptului că această zi a fost „furată” în mod voit, pentru a se distrage atenția de la poetul nepereche, cităm ceea ce se spune nu numai pe rețelele sociale „prea naționalist și antisemit atunci, pe vremea lui…”.
Camera Deputaţilor adopta, la 16 noiembrie 2010, proiectul de lege, prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Zi a Culturii Naţionale. Cu mențiunea ca aceasta să fie o zi care să reprezinte nu numai celebrarea marelui creator. Ci şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional”.
Decretul pentru promulgarea Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie – Ziua Culturii Naţionale a fost semnat la 6 decembrie 2010, iar Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 a fost publicată în MO 831 din 13 decembrie 2010. Şi în alte ţări europene, Ziua Culturii Naţionale omagiază oameni de cultură remarcabili, reprezentativi pentru fiecare stat în parte. Astfel, în Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes. Şi autorităţile din Republica Moldova au hotărât ca ziua de naştere a lui Mihai Eminescu să devină Ziua Culturii Naţionale.
Desigur întrebarea de ce a fost aleasă ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Naţionale este de prisos. Mihai Eminescu reprezintă „omul deplin al culturii româneşti”, potrivit lui Constantin Noica.
”Pentru a fi oneşti şi autentici, când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. (…) Un student român la Viena şi Berlin, care ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică şi gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecţie mai sublimă şi mai tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”, spunea criticul literar Dan C. Mihăilescu, într-un portret inedit făcut lui Eminescu.
Anul 2025 – Anul Eminescu în România și Republica Modova
Inițiativa de a declara 2025 – Anul Eminescu în România și Republica Moldova, cu prilejul celei de-a 175-a aniversări a poetului, aparține Academiei Române și Academiei de Științe a Republicii Moldova.
Decizia a fost luată de conducerea ambelor academii, în cadrul unei ședințe comune, potrivit IPN. Programul include o serie de acțiuni și manifestații culturale. În ziua de 15 ianuarie 2025, data nașterii lui Eminescu, va avea loc o sesiune a celor două academii, cu participarea (fizică și online a) membrilor titulari, corespondenți și de onoare.
Cercetări dedicate Anului Eminescu se vor desfășura în cadrul Deceniului Internațional al Științelor pentru Dezvoltare Durabilă, inițiat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite pe 25 august 2023 și lansat în România la 12 noiembrie 2024. Sunt preconizate să se desfășoare congrese și evenimente educaționale, ediția specială a Congresului Mondial al Eminescologilor și Școala de Vară pentru tineri cercetători.
2025 – Anul Eminescu, cu implicarea UNESCO
Pe parcursul anului viitor vor fi publicate ediții noi ale operei eminesciene în română și în alte 85 de limbi în care a fost tradusă creația poetului.
Oficiile poștale vor tipări și vinde timbre și plicuri prilejuite aniversării a 175-ea de la nașterea lui Mihai Eminescu. În promovarea evenimentelor, pe lângă autoritățile de la Chișinău și București, se va implica UNESCO. Poetul Mihai Eminescu constituie și subiectul unui proiect inedit: crearea unui muzeu comun în România și Republica Moldova pentru a conserva, valorifica și promova eficient și integral patrimoniul eminescian.
Este vorba despre proiectul transfrontalier România – Republica Moldova, numit „Muzeul în continuare”. Proiectul în valoare de 1,5 milioane euro a fost depus în parteneriat de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți și Memorialul Ipotești – Centrul național de Studii „Mihai Eminescu”. Din această sumă, grantul transfrontalier reprezintă 90%, iar contribuția celor doi parteneri va fi de 10%. Bugetul fiecărui partener este egal, reprezentând 50% din valoarea totală a proiectului, potrivit Rador.
Eminescu a fost poet, prozator, dramaturg și jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Hegel.
Omul care deranja „serviciile”
Poetul, unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale, a fost și un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu a fost și un student român la Viena și Berlin, care știa germana și franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică și gazetărie angajată! Și, peste toate, a mai fost și un suflet romantic și pretențios.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani. Fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece frumoasa copilărie la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, totul fiind evocat cu adâncă nostalgie în “Fiind băiet păduri cutreieram”, sau “O, rămîi”.
Ca un arc peste timpul poetului, Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va profesa până la sfârşitul vieţii. Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator. În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România, prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali.
Pe 6 iunie 1883, Eminescu citea poemul “Doina” la Junimea. Un poem care a constituit condamnarea totală la nebunie şi la moarte a poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o patrie mare, unită.
Citiți și: Mihai Eminescu va avea muzeu transfrontalier România-Republica Moldova!
