1 Martie ar trebui să fie o plăcere, o zi minunată, dar pentru mulți a devenit un calvar: goană după cadouri, obligații…Dacă pe vremuri mărţişorul era un simbol al primăverii, al renaşterii naturii, astăzi i s-a cam pierdut sensul. Gestul de a oferi un mărţişor are acum alte conotaţii. Simbolul se bate cu opulența sau nici măcar. Se zbate Mărțișorul între valorile trecutului și cele ale prezentului?
După mai multe schimbări de-a lungul istoriei, mărţişorul încearcă să ţină pasul cu dinamismul lumii. Se zbate, la fel ca omenirea de altfel, însă originalitatea este cea care, de cele mai multe ori, are de suferit, după cum subliniază Irina Wagner, manager Casa Wagner (porțelan, bijuterii și arte frumoase)
1 Martie: Totul a rămas la stadiul de poveste?
„Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărțișorului. Acum nu mai cred. Cândva, credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace și a înghețat. Acum nu mai cred. Și nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât”, spunea folclorista Irina Nicolau. Ce crezi Irina Wagner, așa e?
Dacă e să ne referim la mărțișorul dintr-o anumită perioadă a României și anume cea interbelică, pentru oamenii din clasele sociale înstărite, burgheze sau mici-burgheze, mărţişoarele erau reproduceri de animale în miniatură, din aur sau argint, flori și multe altele.
Pentru cei care nu îşi permiteau acest lux existau şi mărtişoare din lemn, coajă de copac sau, la sate, mai vechile şnururi de lână împletită cu câte un bănuţ găurit. În plus, ghiocelul, ca simbol pentru mărţişor şi primăvară, începea atunci să aibă un statut recunoscut. Toate aceste cadouri ale primăverii conţineau însă şnurul roşu cu alb, care devenise unanim acceptat. Totul pentru a marca un moment prețios. Toată lumea, din toate clasele sociale, ținea la ele, la mărțișoare. Dacă e să ne uităm în jur acum da, totul a rămas la stadiul de poveste…
Consideri că mărțisoarele au devenit ceva comun, în ultimii ani?
Sunt serializate. Interpretarea mărțișoarelor, așa cum o propunem noi la Casa Wagner, înseamnă revenirea la prospețime și, nu în ultimul rând, încărcare cu o energie nouă. Noi propunem revenirea la protocolul de altă dată, respect și bucuria de a trăi în armonie.
Așa vrem noi să transmitem mesajul de primăvară și de speranță (căci avem nevoie de speranță în aceste vremuri), prin imagini frumoase, ce sugerează iubirea dezinteresată, aprecierea sinceră ce trece de la o persoană, către o altă persoană.
Personal sunt foarte legată de tradiția mărțișoarelor încă din copilărie, când era o mare bucurie să primim aceste surprize colorate. Mama era profesoară, așadar venea încărcată în fiecare an de mărțișoare de la elevi, prilej de bucurie într-o copilărie fără o mare varietate de jucării și fără tablete, erau un motiv de joacă și contemplare. Nu mai zic că le dădeam mai departe prietenelor mele. Inventam adevărate povești cu acele micuțe personaje colorate, povești pe care încă le port cu mine.
1 Martie: Mai bine păstrăm ce avem
Crezi că poate fi „salvat” acest simbol?
Mărţişorul încearcă să ţină pasul cu dinamismul lumii. Însă originalitatea este cea care, de cele mai multe ori, are de suferit. Ne putem salva oarecum din derizoriul la care a ajuns viața. Cumva, în lumea asta de fast food, în care și relațiile umane și gesturile dintre oameni sunt ca la șaormerie, măcar Mărțișorul să nu fie o șaorma!
Mărţişorul este element de patrimoniu cultural imaterial, a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității”. Dosarul de includere a Mărțișorului pe lista UNESCO a fost depus de România alături de Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, țări în care există această tradiţie a primăverii. Cu toate acestea…A devenit Mărțișorul ceva demodat?
Se poate spune și așa. E bine totuși să ne păstrăm obiceiurile și datinile populare, acele elemente de patrimoniu cultural imaterial, pentru că ele vin cu o înțelepciune veche și o simbolistică care pe parcurs poate s-a pierdut, dar cu siguranță cu mai multa informare se poate explica și înțelege. Cumva, mai bine păstrăm ce avem, decât să împrumutăm obiceiuri din filme de la Hollywood. Să avem identitate națională, tradiții și obiceiuri, cultură.
Uite, spre exemplu, noi avem și Kosonii Dacici ca mărțișor. Koson a fost regele dacilor după domnia lui Burebista. De la acesta au rămas monedele de aur, cosonii, care îi poartă numele. Simbolul principal al monedei este acvila, care inspiră putere și semeție, atribute ce i-au caracterizat si pe strămoșii noștri daci.
Pentru strămoşii noştri, Mărţişorul avea rolul de talisman şi era oferit de Anul Nou ( la 1 martie). Mărţişorul lor era confecţionat dintr-o monedă găurită legată de un fir împletit care se purta la gât, până când persoana care l-a purtat vedea un pom înflorit. Așa spune legenda…
Care e farmecul mărțișorului? E un farmec pierdut?
La Casa Wagner noi am pus îndelung la cale mărțișoare care să surprindă ori acea atmosferă a mărțișorului de demult, ori lucruri prețioase din trecutul României, sau din viețile noastre. Acesta e farmecul mărțișorului. Și nu e pierdut.
1 Martie: Epilog
Încheiem cu câteva „detalii”, ca să nu repetăm tot ce notează lumea zilele acestea despre Mărțișor, la capitolul tradiții: șnurul de Mărțișor se poartă la mâna stângă sau la piept, în dreptul inimii, întreaga lună martie, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor, ca să vă poarte noroc. Din bătrâni români zicere.
Mai apoi, încă ceva care s-ar putea să vă placă și poate nu știați: după trifoiul cu patru foi – despre care unele legende spun că este singurul lucru pe care Eva l-a luat cu ea când a fost izgonită din Paradis, coşarul (sau hornarul) este al doilea simbol considerat ca fiind purtător de noroc, de Mărțișor (și nu numai).
Poetul George Coșbuc, într-un studiu dedicat mărțișorului, afirma că: „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet. Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu-l poartă, are să se ofilească”.
Citiți și:
Vin Babele! Cum îți alegi o Babă și ce să nu faci
