1 Mai – Ziua Muncii sărbătorește ziua de lucru de opt ore, o victorie extrem de importantă pentru muncitorii de la mijlocul secolului al XIX-lea. Dar de unde și când a apărut ziua de 1 Mai?
Mișcarea pentru timpul de lucru de opt ore a început după Războiul Civil din Statele Unite ale Americii. Acesta a fost un obiectiv major al National Labor Union (Uniunea Națională a Muncii), al carui prim congres a avut loc în anul 1866.
Până atunci se muncea în condiții extrem de grele, până la 16 ore pe zi. Prin urmare, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obţine ziua de lucru de opt ore, precum şi condiţii mai bune de muncă şi un salariu decent, potrivit wikipedia.
În 1884, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale a inițiat o rezoluție care spunea că ziua de muncă are opt ore. Un an mai târziu, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că aceasta va fi susţinută de greve şi demonstraţii.
1 Mai: Prima dată când s-a sărbătorit Ziua Muncii
Astfel că, la 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au ieșit în stradă pentru a-şi susţine cauza. Aceasta a fost practic prima dată când s-a sărbătorit Ziua Muncii.
Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori. Pentru că demonstrațiile au escaladat, poliția a intervenit brutal și s-au înregistrat sute de morți și răniți.
În 1889, la primul Congres al Internaţionalei a II-a întrunit la Paris, în care a fost marcat centenarul Revoluţiei Franceze (1789) şi al Expoziţiei Universale, Raymond Lavigne a făcut propunerea ca, în 1890, să fie organizate demonstraţii internaţionale, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, se arată pe cute-calendar.com.
Astfel, în anul 1890 au avut loc manifestaţii atât în SUA, cât şi în principalele ţări europene. Astfel, ziua de 1 Mai a devenit Ziua internaţională a muncii, fiind recunoscută ca un eveniment anual la Congresul Internaţionalei a II-a din 1891.
Ziua de 1 Mai, potrivită pentru a reflecta la provocări
De atunci, an de an, în această zi, muncitorii au prilejul să-şi exprime public cererile privitoare la condiţii mai bune de muncă şi la salarii decente, care să le ofere un trai bun.
Conform site-ului Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ziua de 1 Mai este potrivită pentru a reflecta la provocările şi greutăţile pe care le au de înfruntat muncitorii. Una dintre acestea se referă la munca decentă. Prin conceptul de muncă decentă se înţelege activitatea productivă în mod egal pentru femei şi bărbaţi. De asemenea, se atrage atenția cu privire la siguranţă la locul de muncă, acesta fiind un factor de protecţie socială pentru muncitori şi familiile lor.
1 Mai la naziști
După ocuparea Europei de Est de URSS, republicanii americani au redenumit 1 mai, pentru a o „cosmetiza”: Ziua Loialităţii. În 1947, datorită congresmanului Mc Carthy, ziua de 1 mai a redevenit în ochii guvernului american un pretext al sindicatelor infiltrate de comunişti pentru a organiza acţiuni de propagandă. A venit rândul preşedintelui Dwight D. Eisenhower ca în 1958 să redenumească ziua ca „Ziua legii”. Ironia sorţii este că, în prezent, SUA au uitat aproape total aceste „„omente”, majoritatea americanilor apreciind picnicurile.
Alt popor, alt moment: „Ziua renașterii poporului” – marcată pe 1 mai în Germania, în perioada nazistă. Autor al ideii: Joseph Goebbels, ministrul Propagandei în timpul lui Adolf Hitler. Conceptul? Festival antic al regenerării anotimpurilor – imagine a renașterii poporului, simbol fiind o zvastică în fruntea steagurilor de mai.
Ziua Muncii în România
Carol al II-lea, rege al României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940, asimila ziua de 1 Mai, el figurând la un moment dat drept „ocrotitorul muncii românești”.
Apoi, pe vremuri comuniste, România a preluat 1 Mai ca un pretext de a mobiliza mulțimile. Dacă e să alegem un an comunist la întâmplare, de exemplu 1981, iată ce se scria într-un almanah al vremii: „În prezența tovarășului Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a tovarășei Elena Ceaușescu și a celorlalți conducători de partid și de stat, la 30 aprilie a avut loc, într-o atmosferă sărbătorească, de vibrant patriotism, adunarea populară din Capitală consacrată zilei de 1 Mai – Ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc”.
Aceste lucruri s-au petrecut până la a deveni doar un prilej de grătar Ziua Muncii la români.
Cum sărbătoresc diferite popoare Ziua Muncii
Ziua Internaţională a Muncii este marcată în lume, diferit. Printre ţările care sărbatoresc ziua de 1 Mai se numără şi Germania, Belgia, Croaţia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Elveţia, Nigeria, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong etc.
În unele ţări, precum Republica Sud-Africană, ziua de 1 Mai este sărbătoare de stat. În Italia, un moment important care marchează ziua de 1 mai este „Concerto del Primo Maggio“, un concert organizat la Roma, în Piaţa San Giovanni.
Nigerienii se strâng pe stadion pentru a marca această zi şi pentru a asculta discursul tradiţional adresat muncitorilor de preşedinte. În Spania, ziua de 1 Mai este numită „Fiesta del trabajo“ sau „Festa del Treball“, fiind sărbătoare publică.
Rusia sărbătorește această zi prin spectacole fastuoase. În Germania, 1 mai este zi liberă şi se poartă la butonieră o panglică roşie, în amintirea lui 1 mai 1890. Argentinienii auzi liberă, dar 1 mai este asociată, de regulă, cu demonstraţii ale sindicatelor organizate în marile oraşe.
În Cuba, ziua de 1 Mai este cunoscută ca „Día del Trabajo“ (Ziua Muncii), iar oamenii participă la marşuri. Nu în ultimul rând, pentru portughezi, ziua de 1 Mai este un bun moment pentru ca angajaţii să demonstreze ca să-şi arăte nemulţumirea faţă de condţiile de muncă existente.
Citiți și: Cine a „inventat” Ziua Pământului
